Recenzie: Misterul gemenelor

de Adi Rule

 Titlu: Misterul gemenelor

Autor: Adi Rule

An apariție: 2016

Categoria: Literatura Universală

Colecție: Leda Edge

Editura: LEDA

Nr. pagini: 256

Traducător: Cristina Jinga

Goodreads: 3.32

Descriere: De optsprezece ani, o fată fără nume − o aripi-roșii − trăiește ascunsă într-un pod, într-un oraș străjuit de marele vulcan Mol, în timp ce sora ei geamănă, Jey, este în ochii lumii singurul copil al familiei.

Tatăl lor sperase că fata ascunsă va deveni în timp o ființă omenească normală, nu creatura monstruoasă prevestită de mitologie, așa că îi cruțase viața. Numai că într-o zi cele două surori fac schimb de identități, iar fata fără nume este atacată în drum spre casă. Astfel, este nevoită să cheme în ajutor forțele focului și să elibereze puterile ascunse în corpul ei și totodată să-și dezvăluie secretul bine păstrat. Însă când Jey dispare și orașul este pe cale de a fi nimicit de foc, fata aripi-roșii trebuie să-și aleagă un nume și un drum și să tragă o linie între mit și istorie, pentru a dovedi că nu este un monstru și pentru a-și salva sora și orașul.

O carte promițătoare, cu o descriere care m-a captivat și o acțiune neașteptată, dar, din punctul meu de vedere, incompletă. 50 de pagini în plus ar fi lămurit multe lucruri care mie mi s-au părut a fi incomplete, dar, chiar și așa, Misterul gemenelor este o carte care merită citită de cei care s-au săturat de tiparele clasice din literatura YA.

Studiez impozanta statuie ce străjuiește ușa Templului din partea cealaltă a pieței: un individ de obsidian, cu umeri lați și puternici, cu brațe musculoase, care aruncă o privire severă la oamenii de la picioarele lui. Are dinții ascuțiți, părul zbârlit și ochi înfiorători, bulbucați. Și aripi, patru la număr, delicate și arcuite ca ale unei libelule.

Aripi roșii. O creatură cu suflet diform, cu răzbunarea strămoșilor arzându-i sub piele, rod al nelegiuitei legături dintre o ființă omenească și un alter. Mă uit la el, la acest monstruos prinț din piatră, căutând pe chipul lui ceva din mine însămi.

 Ascunsă timp de optsprezece ani, aripi-roșii, fata fără nume, are multe întrebări în legătură cu cine, sau, mai bine zis, cu ce este ea. Știe că nu trebuie să fie văzută. Descoperită. Știe că este un monstru și că pentru a rămâne în viață și a-și păstra familia în siguranță, trebuie să rămână ascunsă. Știe că în ea zace o putere care poate fi dezlănțuită în orice secundă dacă nu are grijă, dar mai știe că este o persoană bună care nu ar răni pe nimeni. Atâta timp cât nu este provocată.

Dar, în inima mea, știu că virtutea mea este doar o măsură de siguranță. Simt răutatea clocotindu-mi în piept, adunându-se ghem, zvârcolindu-se. Ca apa fierbinte care este pompată din lacul Valul de Azur, plumbul solid presând-o din toate părțile până când răbufnește și se preface în aburi. Simt că dac-aș face vreodată o faptă rea, cât de mică, n-aș mai fi în stare să mă opresc până ce n-aș distruge lumea întreagă.

Tata spune că sunt o fată bună și nu se înșală.

Deocamdată.

Atacată de doi preoți de la templul lui Rasus, aripi-roșii se vede nevoită să riposteze. Nu doar pentru a se salva pe ea, ci pentru a-l salva și pe Corvin Blake, care a încercat să o ajute. Acesta este momentul în care aripi-roșii devine mai puțin invizibilă.

Însă acum preotul este în flăcări.

Ei bine, n-am mai făcut asta.

Ajutându-l pe Corvin, ajunge la sediul ziarului Toiagul de Onix, unde dă peste Nara Blake, sora lui Corvin și redactor la ziar. Aici află de existența Orhideei Incandescente, o floare care strălucește atunci când se află în prezența unui aripi-roșii. O floare pe care aripi-roșii se gândește serios să o distrugă dacă o va găsi, deși gândul este unul chinuitor pentru marea iubitoare de plante.

Deși îi atrage atenția lui Nara Blake, fata fără nume reușește să își continue existența în pace alte câteva zile, până când face schimb de locuri cu sora ei geamănă, Jey. De aici, acțiunea devine alertă, iar întorsăturile de situație sunt din ce în ce mai multe. Aripi roșii este aruncată în lacul Valul de Azur și așa află că nu poate să fie arsă de vie. Află de un complot care pune în pericol viitorul orașului Caldaras, Zahi Zan – fiul cel mic al Împărătesei – îi fură inima, un membru al familiei devine de nerecunoscut, Toiagul de Onix vrea să o omoare, iar Nara Blake se bazează pe ea că va salva orașul.

Misterul Gemenelor nu duce lipsă de acțiune. Mitologia din roman este conturată logic, deși cam incomplet – poate și din cauză că nu este un roman voluminos. Narațiunea la persoana întâi și timpul prezent reușește să creeze o conexiune între cititor și personajul principal, dar celelalte personaje nu au fost conturate atât de complex pe cât mi-aș fi dorit. Spre deosebire de alte romane, a fost un plus faptul că personajul supranatural – alterul – nu a fost tatăl gemenelor.

Dar mama noastră a fost o alter, o prințesă a luminii și a virtuții, ieșită parcă din filele unei povești pentru copii. Eu și Jey suntem rodul legăturii interzise dintre un alter și om – deși gemene, una umană, cealaltă aripi-roșii. Orice aripi-roșii ar trebui înecat de părinți la naștere, însă ai mei au crezut că eu eram specială. Semănai atât de mult cu un copilaș, spunea tata.

Deși am simțit că a fost incompletă, mi-a plăcut cartea. Aripi-roșii primește în cele din urmă un nume din partea lui Corvin – Lin. Detaliul ăsta, deși minor, mi s-a părut că a transformat-o nu doar pe sora lui Jey într-o ființă reală, ci pe toate acele aripi-roșii existente. Legendele au devenit realitate și, la final, Lin s-a dovedit a fi cel mai uman personaj. Întregul roman urmărește lupta personajului pentru trăsături care să o definească – cine este și de ce este capabilă ea, nu cine spun legendele că este.

O carte la fel de neobișnuită precum Arhivista Wasp, pe care o recomand cu drag celor care vor să citească un roman YA atipic, în care religia este folosită pentru a manipula și a crea monștri, iar personajul principal se descoperă pe sine.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru exemplarul oferit. Cartea poate fi achiziționată de aici.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *