Recenzie: Flower

de Elizabeth Craft, Shea Olsen

Titlu: Flower

Autor(i): Elizabeth Craft, Shea Olsen

Traducător: Manuela Anghel

Editura: Epica

Data apariției: Mai 2017

Nr. pagini: 352

Categorii: Adolescenți, Dragoste

Goodreads: 3.11

Descriere: Pentru fanii romanelor Girl Online de Zoe Sugg și Love&Gelato de Jenna Evans Welch

„— E vineri seara, Charlotte. Ieși cu mine în oraș!

Sunt atâtea motive pentru care ar trebui să spun nu.

Trecutul mamei mele.

Prezentul surorii mele.

Viitorul meu.

— O singură întâlnire, continuă el, cu o voce moale, care mă hipnotizează.

— Spune da. Ce ai de pierdut?

Totul, cred…”

Dintotdeauna mi-am dorit să am cele mai mari note din clasă, să o fac pe bunica mândră de mine și, mai presus de orice, să demonstrez că pot să fac ceea ce nimeni din familia mea nu a reușit: să studiez la Stanford.

Mama și sora mea erau obsedate de băieți, dragoste și sex. Atât de obsedate încât nu le-a mai păsat de viitor, de ceea ce voiau ele să facă. Și, într-un final, au pierdut totul.

N-o să las niciodată un băiat să-mi ia mințile. Mi-am promis asta.

Dar asta a fost înainte ca un star pop să se îndrăgostească de mine. Înainte de călătorii cu avioanele private, întâlniri în secret și versuri care erau scrise doar pentru mine.

Sunt atât de multe lucruri pe care nu le cunosc despre el. De ce a renunțat la muzică? Pe unde umblă când nu suntem împreună? Ce lucruri întunecate se ascund în trecutul lui? Atunci când ne sărutăm, viitorul pare ceva îndepărtat. Și acum… nu mai sunt sigură de ceea ce vreau.

Nu am citit Girl Online, iar Love&Gelato încă așteaptă cuminte pe raft să îmi găsesc timpul necesar pentru ea. Așa că nu prea am știut la ce să mă aștept de la această carte în afară de o poveste de dragoste între adolescenți. Când nu ai așteptări de la o carte, există două posibilități: te poate surprinde în mod plăcut sau neplăcut – sau în ambele moduri, așa cum mi s-a întâmplat mie.

La pagina 9 eram în extaz. Ca să înțelegeți de ce:

Aveam doisprezece ani când mi-am făcut această promisiune.

În același ani în care a murit mama. A fost mereu nesăbuită. Și impulsivă. Abandonându-ne – pe mine și pe sora mea, Mia – ori de câte ori în viața ei apărea un nou iubit. Am văzut-o pe mama căzând de atâtea ori în mrejele iubirii, încât mi se părea că avea nevoie de dragoste ca de aer și că fără ea avea să se sufoce. Când ne-a părăsit pentru încă o gură de aer, a făcut-o pentru ultima oară.

Dragostea te poate distruge. Îți poate lua totul.

Așa că mi-am făcut o promisiune: fără băieți, fără baluri și petreceri în nopțile de sâmbătă. Voi sta acasă, voi obține numai note bune, voi urma o facultate și îmi voi croi un viitor cu totul diferit. Nimeni nu mă va opri. Și nimeni nu-mi va sta în cale.

Așa gândeam înainte ca totul să se schimbe.

Înainte de a-l cunoaște.

Previzibil, însă eu am o mare slăbiciune pentru ficțiunea cu adolescenți. Charlotte este o adolescentă de optsprezece ani care nu vrea sub nicio formă să facă aceeași greșeală pe care au făcut-o până acum toate femeile din familia sa – bunica, mama și sora ei – nu vrea să îi fie lumea dată peste cap de către un băiat și sub nicio formă nu vrea să fie mamă la vârsta asta. Locuiește împreună cu bunica sa, cu sora ei Mia și cu băiețelul acesteia – Leo – își vede de școală, încearcă din răsputeri să intre la Stanford, refuză orice șansă de a avea o viață socială și lucrează într-o florărie pentru a pune deoparte bani pentru facultate. Singura prezență masculină din viața ei este Carlos, cel mai bun prieten al său. Un tip cu o intuiție destul de bună, aș putea spune.

— Vei vedea, pura și neprihănita mea Charlotte. Într-o bună zi, vei întâlni pe cineva care îți va da peste cap pentru totdeauna lumea perfectă.

Tate Collins, unul dintre cei mai renumiți cântăreți din lume, pare să trăiască în cu totul alt univers decât Charlotte. Însă atunci când intră în florărie într-o seară, lumile lor se intersectează și totul se schimbă. Charlotte nu îl recunoaște de la bun început. Oricât de familiar i se pare și oricât de mult încearcă să își amintească unde l-a mai văzut, nu reușește să își amintească. Asta, laolaltă cu felul de fi a lui Charlotte, îl fascinează.

Tate se strecoară în viața ei cu flori, cafea, întâlniri la restaurante scumpe și cadouri. Aici recunosc că m-a pierdut puțin. La cât de mult și-a dorit Charlotte să se țină departe de băieți, e nevoie doar de un buchet din florile sale preferate, o încercare de a ghici care este cafeaua ei preferată și o cină la cel mai scump restaurant din oraș pentru a o face să cedeze? Înțeleg dorința autorilor de a grăbi acțiunea și de a-și aduce protagoniștii împreună cât mai repede, însă pentru mine ceva pur și simplu nu a avut sens. Dintr-odată, Charlotte se lasă sedusă de zâmbetul fermecător al lui Tate și de încercările sale de a o scoate în oraș.

Chiar dacă ea nu l-a recunoscut, cineva o face la un moment dat, iar Charlotte se simte trădată de faptul că Tate i-a ascuns adevărul. La capitolul acțiune, cartea nu mi s-a părut prea strălucită. Ideile autoarelor au fost bune, narațiunea mi-a plăcut, însă persoana în care se transformă Charlotte după ce interacționează de câteva ori cu Tate nu este cea la care mă așteptam eu. Am găsit o adolescentă naivă, care în secret își dorește lucruri scumpe și le primește cu bucurie atunci când i se oferă.

— Charlotte, am văzut cum te uitai ieri la fetele alea – după ce am ieșit de la film. Și, indiferent de câte ori ți-aș spune cât ești de frumoasă, nu pari să înțelegi. Așa că mă gândeam aseară că poate trebuie să te ajut cumva să te simți frumoasă. Și îmi doresc din tot sufletul să fac asta.

Iar atunci când își dă seama că îl dorește pe Tate și e dispusă să riște totul pentru o relație, cedează tentației și îi acceptă termenii, deși el este cel care s-a strecurat în viața ei și a vrut-o la început.

Vrei să-ți asumi un risc? m-a întrebat, ceva mai devreme, stând în fața mea imediat după ce ne-am sărutat. Trebuie să controlez totul. Numai așa putem fi împreună. Numai așa te pot proteja. Cuvintele lui îmi răsună necontenit în minte. De ce trebuie să dețină controlul? De ce se teme? Și de ce e atât de sigur că voi avea de suferit?

[…]

Nu-mi mai pasă de nimic.

Nici de limite sau granițe.

Nici de regulile pe care mi le-am impus cândva.

Îl vreau doar pe el.

Și, credeți-mă, va face multe sacrificii ca să fie împreună cu el, chiar dacă Tate este un puzzle din care lui Charlotte îi lipsesc multe piese. Transformarea lui Charlotte este bruscă și justificată, desigur, de faptul că s-a îndrăgostit de Tate. Din fericire, ultima parte din carte m-a surprins în mod plăcut. Cu inima frântă, Charlotte se descoperă și își dă seama cine este și ce vrea cu adevărat de la viață. Pentru asta m-a câștigat de partea ei, chiar dacă nu de puține ori îmi doream să fie prietena mea ca să pot să țip la ea și să îi spun cât de mult greșește și cât de nesăbuită e.

Cartea mi-a provocat sentimente mixte. Am iubit-o și am urât-o în același timp – pe Charlotte, nu cartea. Personal, nu am simțit diferența de stil a autoarelor, așa că nu aș putea spune care dintre ele a scris ce – lucru care este foarte bun. Cred că mi-ar fi plăcut mai mult dacă aș fi reușit să mă transpun mai mult în locul lui Charlotte, dar am avut unele dificultăți în a face asta. Povestea propriu zisă de dragoste a fost drăguță, dar mi s-a părut că a cam lipsit chimia dintre personaje.

Dar dacă mai dau peste cărți scrise de același autoare, nu o să mă feresc de ele. V-o recomand pentru că se citește ușor, povestea e drăguță și s-ar putea să aveți o slăbiciune pentru Tate. 🙂

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *