Recenzie: Dubla atracție

de S. L. Jennings

Tiltu: Dubla atracție

Autor: S. L. Jennings

Nr. de pagini: 352

Titlul original: Tryst

Editura: Trei

Traducere din engleză: Oana Dușmănescu

Anul apariţiei: 2017

Goodreads: 3.78

Descriere:

O poveste incendiară despre un cuplu cu o căsnicie fericită, care se hotărăște să intre într-o aventură provocatoare pentru a-și condimenta viața sexuală – dar niciunul dintre ei nu-și imaginează unde îi va duce această încercare.

Heidi DuCane este agent de presă: îi place succesul și își iubește soțul, pe Tucker DuCane. Deși sunt firi total opuse, ceea ce îi leagă este o dragoste profundă și dăruirea față de celălalt. Dar relația lor – nu doar cea intimă – va fi pusă la grea încercare odată ce în scenă intră fermecătorul Ransom Reed, star rock și seducător irezistibil.

„Dar când mă uit la soţul meu, ştiu că s-a schimbat ceva între noi, ceva care a reaprins dorinţa incontrolabilă pe care o credeam pierdută de câţiva ani. A trecut mult timp de când m-a sărutat ultima oară cu atâta fervoare. Am simţit că mă vrea — m-am simţit dorită. Şi deşi ştiam că în braţele lui eram în siguranţă, atingerea lui mă înnebunea.”

Aș putea…

Nu.

Aș vrea să încep cu finalul, dar nu pot să o fac, așa că să o luăm cumva… de la început.

Pervertirea (recenzia o puteți citi aici) mi-a plăcut, așa că aveam așteptări mari de la volumul al doilea. Și nu am fost dezamăgită în prima jumătate a cărții.

S-ar putea să vă amintiți de protagonista romanului – Heidi DuCane – din primul volum – acel agent de presă afurisit care obișnuia să țipe la Justice. Heidi are un soț pe care îl iubește, o carieră pe care și-a dorit-o și aproape niciun pic de timp liber pentru ea, dar asta nu este o problemă pentru soțul ei Tuck, care este psihiatru și are o viață cam la fel de aglomerată ca a soției sale.

Însă ceva lipsește. Heidi s-a săturat de aceeași rutină – în viața de zi cu zi, în dormitor, în ritualurile zilnice. Vrea mai mult. Vrea lucruri pe care soțul ei refuză să i le ofere, deși e conștient de nevoile sale, așa cum vedem ceva mai încolo.

În primii ani de căsătorie, fiecare dintre ei a alcătuit o listă cu oameni cu care ar vrea să facă sex dacă ar avea posibilitatea să facă asta fără nicio repercursiune (încerc să spun asta cât de drăguț posibil, dar o să vedeți voi cum se cheamă lista).

Ransom Reed, „star rock și seducător irezistibil” se află pe lista lui Heidi. Iar aceasta s-ar putea să primească ceea ce își dorește. Ba mai mult decât atât. Ransom e…

Exotic și atrăgător și înspăimântător ca naiba.  E tot ceea ce soțul meu nu este.

 Nu vreau să vă stric plăcerea de a citi cartea și nici să vă dau spoilere, așa că voi încerca pe cât posibil să nu detaliez.

Însă narațiunea se rotește în jurul triunghiului amoros – Tuck – Heidi – Ransom. Și în prima jumătate de carte lucrurile au logică și stilul autoarei a reușit să mă prindă. Apoi, la fel de ușor pe cât m-a fascinat, m-a pierdut complet.

Dacă vă era dor de Justice, o să îl întâlniți episodic pentru că în ultimele o sută de pagini acțiunea se desfășoară la complexul său.

Tucker, Ransom și Justice sunt ridicol de arătoși în feluri diferite, dar foarte clare. Tucker are o frumusețe masculină clasică, cu obrajii lui puternici, cu buzele pline, cu ochii lui albaștri, ca oceanul. Ransom e exact opusul lui perfect, cu pielea lui măslinie și întunecată, cu trăsăturile lui colțuroase mai fascinante și mai exotice decât cele total americane ale soțului meu. Dar Justice… Justice e cel care face orice femeie să-și piardă capul și să-și dea jos chiloții. Omul inspiră pur și simplu sex. Are ochii de culoarea cerului înaintea furtunii, iar buzele îi sunt arcuite, aproape bosumflate. […] La prima vedere, e ca și cum ai privi un miraj. Apoi deschide gura și iluzia se spulberă. E ca și cum știe cât e de superb și de sexy și vrea să te pună pe fugă.

Nu glumesc când spun că de la Heidi mă așteptam la orice. Să transforme triunghiul într-un cvartet amoros, lucru care ar fi fost extrem de trist, mai ales după descrierea pe care i-a făcut-o lui Justice. Din fericire, nu s-a întâmplat. În viziunea ei, Heidi încearcă să își salveze căsnicia, dar să se salveze și pe ea de la viață monotonă.

Asta mă sperie. Eu mă sperii. Pentru că dacă ar ști ce-mi doresc cu adevărat, ceea ce m-ar face să-mi pierd capul definitiv, și-ar da seama cât sunt de bolnavă și de nebună.

Apoi, cum spuneam, m-a pierdut pe undeva pe la jumătatea cărții. Dacă în Pervertirea relația dintre Justice și Alice s-a conturat pe parcursul cărții și mi-a făcut plăcere să citesc, între Heidi și Ransom nu există nimic în afară de atracția sexuală. Cât despre Ransom – nu am aflat prea multe despre el până la finalul cărții, și nici atunci. Pentru că nu prea există dialog între cele două personaje. Oricum, nu unul care să conteze pentru consolidarea relației lor.

Scenele de sex sunt mult mai detaliate și picante decât în Pervertirea, motiv pentru care dacă sunteți pudici, mai bine citiți altceva. Sau dacă sunteți minori. 🙂

M-am îndrăgostit de copertă, iar stilul autoarei e destul de bun, însă mi-a fost dor de „vocea” lui Justice. Dubla seducție este scrisă din perspectiva lui Heidi, alternând uneori între trecut (începutul relației sale cu Tuck) și prezent (dorința sa pentru Ransom… sau pentru amândoi).

Una peste alta, părerea mea despre cartea asta e 50-50. Nici nu pot să spun că o recomand cu mare drag, nici nu – mi-a plăcut începutul până când lucrurile au început să nu mai aibă sens. Și când spun asta, mă refer la faptul că acțiunile lui Heidi au fost în totală contradicție cu ce gândea, au fost momente în care am urât-o pentru că s-a dovedit a fi egoistă – mi s-a părut că unul dintre motivele pentru care relația dintre ea și Ransom nu a avansat niciodată a fost faptul că pe ea nu o interesa decât să se culce cu el. L-a rănit. I-a rănit pe amândoi. Dar a fost rănită la rândul său, așa că balanța s-a echilibrat.

Cât despre final… chiar nu comentez.

Ce-l poate împinge pe un om să-și ofere trupul cuiva necunoscut doar pentru a se simți iubit pentru scurt timp? Ce-l poate face să-și umple venele cu otravă doar pentru a-și amorți durerea?

 

Poate nu suntem făcuți pentru perversiuni. Sau poate nu suntem făcuți pentru perversiuni cu altcineva.

Ransom mă face să cred că pot să zbor, dar Tucker mă ține cu picioarele pe pământ. Nici nu-mi dau seama ce e mai rău.

Există un motiv bun pentru care cei distruși rămân distruși. Deși pretind că s-au reparat, lipiciul de pe ei nu are niciodată timp să se usuce.

4 replies
  1. Claudia
    Claudia says:

    M-ai facut curioasa cu recenzia asta.Am citit anul trecut pervertirea, nu m-am gandit la o continuare oricum.Acum cateva zile am terminat si “Amantul”..o sa imbatranesc pana cand apar urmatoarele 2 volume 😯 darrrr, lasand astea la o parte, mai continui trilogia “Nimic dupa noi” ? o vad asa frumos in biblioteca si cu dedicatie de la tine 😍 in fiecare saptamana caut noutati sa vad daca apare ceva. Te pup si succes in continuare 😘

    Reply
    • A. Stephanie
      A. Stephanie says:

      Da, oricum nu prea au legătură una cu alta, deși mai apar din personajele primului volum. Știu ce zici. De asta eu mi-am propus să nu mă mai apropii de serii sau trilogii, dar nu mă pot ține departe.
      Da, vreau să o continui, însă nu cred că anul acesta.
      Și eu pe tine. Mulțumesc! Mult succes și ție! <3

      Reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *