Nopți de patimă

(Frăția pumnalului negru #1) de J. R. Ward

untitledAutor: J.R. Ward

Traducere: Adina şi Gabriel Raţiu

Editura: Leda

Aparitie: 2012

Numar pagini: 512

Goodreads: 4.22

Descriere

„Un adevărat regal pentru fanii poveştilor de dragoste!” – Nicole Jordan

La adăpostul nopţilor din Caldwell, New York, se duce un război pe viaţă şi pe moarte între vampiri şi exterminatori. Populaţia civilă de vampiri este apărată de şase războinici care se luptă pentru supravieţuirea rasei lor, formând temuta şi misterioasa Frăţie a Pumnalului Negru. Dar niciunul dintre ei nu inspiră atâta teroare şi admiraţie printre duşmani ca Wrath, conducătorul lor, ultimul vampire pursânge de pe Pământ…

Pradă unui sentiment de nelinişte care îi invadează trupul şi mintea, Beth Randall se trezeşte fără apărare în faţa necunoscutului senzual şi periculos care o vizitează într-o noapte cu ochii acoperiţi de umbre. Dar curând tânăra descoperă că atingerile lui stârnesc în ea o foame care ameninţă să îi devoreze pe amândoi…

„Un roman uluitor, care creează dependenţă din prima clipă. Această carte este un vârtej nebun de personaje captivante, dar şi o seducătoare poveste erotică. Am fost pe de-a-ntregul cucerită de Frăţia Pumnalului Negru. Dragi iubitori de romane dark fantasy, este tot ce aţi visat!” – LYNN VIEHL

„J.R. Ward a creat două personaje absolut minunate, un vampir sexy şi tulburător, chinuit de dureri sufleteşti, şi o femeie curajoasă, pasională, care se dovedeşte a fi sufletul lui pereche.” – NICOLE JORDAN

Apărută pentru prima dată în 2005 și tradusă în 2012 la noi, eu am reușit să o citesc abia în… ei bine, 2016. Pentru o perioadă, interesul meu pentru cărțile cu vampiri a scăzut considerabil și recunosc că am încetat să mă interesez despre cărțile care au fost traduse cu acest subiect. Însă zilele trecute când am fost să cumpăr Jocul coroanei, Nopți de patimă era așezată ceva mai sus și mi-a atras atenția.

Și… am citit cartea asta pe nerăsuflate. Ar fi trebuit să mă opresc la un moment dat și să mai păstrez din ea și pentru o altă zi, dar nu am putut.

Nopți de patimă e o carte unică. Nu cred că am citit vreodată o carte cu vampiri în care să nu mă frustreze ceva – de regulă, chiar eroina cărții – însă în Nopți de patimă am îndrăgit-o pe Beth, protagonista, lucru care m-a luat puțin prin surprindere. Beth este o frumoasă brunetă de douăzeci și cinci de ani, jurnalistă la Caldwell Courier Journal. E un personaj care mie mi s-a părut atipic pentru cărțile de acest gen. Nu încearcă să îl schimbe pe Wrath, se adaptează ușor și e stăpână pe situație (aproape mereu).

Într-o seară când iese de la serviciu, la cinci străzi distanță de restaurantul chinezesc la care voia să se oprească în drum spre casă, Beth este atacată de doi indivizi care încearcă să o violeze.

În același timp, în Screamer’s, barul pe care Beth îl ocolește cu orice preț, are loc o discuție între Darius – tatăl lui Beth – și Wrath. Darius îi cere vampirului să o ajute pe Beth. Sângele său e singurul lucru care ar putea să o ajute să supraviețuiască tranziției de care ea nici măcar nu este conștientă. Beth pune schimbările prin care trece pe seama depresiei și a oboselii.

Tranziţia. Moment critic din viaţa unui vampir, bărbat sau femeie, care devine adult. Se petrece, de regulă, în preajma vârstei de douăzeci şi cinci de ani. După tranziţie, vampirii trebuie să consume sânge de la un vampir de sex opus, din raţiuni de supravieţuire, şi nu mai suportă lumina soarelui. O parte dintre vampiri nu supravieţuiesc tranziţiei, îndeosebi bărbaţii. Înainte de tranziţie, vampirii au o vigoare redusă, sunt 7 imaturi şi indiferenţi din punct de vedere sexual şi incapabili să se dematerializeze. 

Wrath respinge oferta lui Darius, dar va ajunge să o reconsidere după ce Darius este ucis de către Societatea Exterminatorilor, și o va căuta pe Beth, încercând să o ajute. Wrath face parte din Frăția Pumnalului Negru, iar ultimul lucru de care este interesat, e un hibrid, dar se simte îndatorat față de Darius și vrea să facă ceea ce și-ar fi dorit Darius.

Frăţia Pumnalului Negru. Războinici-vampiri care îşi apără specia împotriva Societăţii Exterminatorilor. Datorită reproducerii selective în interiorul rasei, membrii Frăţiei posedă o forţă fizică şi mentală excepţională şi capacitatea de vindecare rapidă. Majoritatea nu sunt uniţi printr-o legătură de sânge şi sunt introduşi în Frăţie ca urmare a recomandărilor altor membri. Agresivi, independenţi şi rezervaţi prin natura lor, ei trăiesc departe de vampirii civili şi nu comunică cu membrii altor clase, cu excepţia momentelor în care trebuie să se hrănească. Ei fac obiectul legendelor şi sunt priviţi cu veneraţie în lumea vampirilor. Pot fi ucişi dacă suferă răni 5 foarte grave, cum ar fi o lovitură de pumnal sau un glonţ în inimă.

Însă între Wrath și Beth există o chimie pe care nici unul dintre ei nu o poate nega. Poate că asta a fost și singurul lucru care m-a sâcâit puțin la această carte. Modul în care Beth se abandonează în brațele lui Wrath încă din prima seară în care îl cunoaște, dar mai încolo a încetat să mă deranjeze, când mi-am dat seama că nu urma să avem parte de nicio dramă inutilă. Momentele dintre cei doi sunt încântătoare. Wrath se găsește în postura în care își dă seama că nu are nici cea mai mică idee cum sau despre ce ar putea să vorbească cu Beth, iar ea încearcă să îi înțeleagă atitudinea bulversantă, însă ținând cont de faptul că Wrath nu dă dovadă de prea multă măiestrie în arta conversației, lucrurile nu sunt întotdeauna ușoare.

Membrii Frăției m-au fascinat. În primul rând, ador numele fiecăruia: Wrath, Rhage, Phury, Vishous, Tohrment și Zsadist. Mi se întâmplă destul de des să îmi placă un personaj secundar mai mult decât protagonistul, însă în această carte a fost destul de greu să mă decid. În cele din urmă l-am ales pe Zsadist, vampirul cu o cicatrice pe față și cel mai enigmatic dintre toți.

Nopți de patimă prezintă mai mult decât o poveste cu vampiri. Avem parte de o intrigă încâlcită, suspans, certuri, momente amuzante și un război al cărui final nu pare să aibă loc prea curând. În timp ce Beth se luptă cu ideea că tranziția ei va avea loc curând, cu faptul că tatăl ei tocmai a fost asasinat și nu l-a cunoscut niciodată, cu atracția pe care o simte pentru Wrath și cu încercarea de a se adapta noii sale vieți, între Frăția Pumnalului Negru și Societatea Exterminatorilor se poartă un război din care nici una dintre părți nu iese neafectată.

Personajele secundare precum Butch – Brian O’Neal – polițistul care încearcă să o protejeze pe Beth de Wrath, Fritz majordomul, Marissa – o să vedeți voi ce e cu ea – și fratele acesteia dau un farmec aparte cărții. Faptul că narațiunea e realizată la persona a treia oferă cititorului o imagine complexă, făcând ca lucrurile să nu pară chiar atât de complicate. Una dintre surprize s-a dovedit a fi Butch, adaptându-se cu ușurință la lumea necunoscută din jurul său.

Se uită în direcţia din care venea sforăitul. În celălalt pat, dormea buştean un bărbat, cu capul afundat în perne, învelit până la bărbie în cearşafuri şi pături. Începea să îşi amintească. Era Vishous. Noul său amic. Fan Red Sox, la fel ca el. Geniu al informaticii. Şi un blestemat de vampir. Butch îşi duse mâna la frunte. 487 Nu era prima oară când se învârtea în pat şi descoperea cu stupefacţie cine doarme lângă el. Dar chestia asta era prea de tot. Cum ajunseseră să… Ah, da. Căzuseră amândoi laţi după ce dăduseră gata sticla de whisky a lui Tohr. Tohr. Prescurtarea de la Tohrment. Ferească Dumnezeu, acum ştia şi cum îi cheamă. Rhage. Phury. Şi Zsadist, pe care era de-ajuns să îl vezi, că ţi se şi ridica părul în cap. Doar nu se aştepta ca nişte vampiri să se numească Tom, Dick sau Harry. Serios vorbind, şi-ar putea imagina cineva un vampir înfricoşător pe nume Howard? Eugene? Te implor, Wallie, nu mă muşca. Drace, îşi pierdea minţile de tot.

Vampirii creați de J.R.Ward nu sunt așa cum ne-am obișnuit. Cea mai bună definiție este oferită chiar de către autoare la începutul cărții:

Vampir. Membru al unei specii diferite de cea a Homo sapiens. Vampirii trebuie să bea sânge de la sexul opus pentru a supravieţui. Sângele uman îi menţine în viaţă, însă forţa fizică astfel obţinută este de scurtă durată. După tranziţie, care are loc în jurul vârstei de douăzeci şi cinci de ani, aceştia nu mai pot ieşi la lumina zilei şi sunt constrânşi să consume sânge proaspăt în mod regulat. Vampirii nu pot “transforma” fiinţele umane prin muşcătură sau schimb de sânge, deşi în rare cazuri pot procrea cu ajutorul unui partener uman. Vampirii se pot dematerializa după bunul plac, dar trebuie să fie calmi şi concentraţi şi să nu transporte o greutate mare. Au capacitatea de a şterge amintirile recente ale oamenilor, iar o parte dintre ei pot citi gândurile. Speranţa lor de viaţă este de aproximativ o mie de ani, în unele cazuri, chiar mai mare.

Seria Frăția pumnalului negru e una pe care o recomand cu drag celor care sunt fanii vampirilor, însă vor să citească ceva diferit. Momentan la noi este tradus doar primul volum și nu știu dacă vor urma și celelalte, însă seria conține mai multe volume, prezentând povestea fiecărui vampir din Frăție.

bdb-covers

Cartea poate fi comandată direct de la Editură, Elefant sau alte librării online.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *