Străini cu amintiri

Cum să fii din nou străin cu o persoană pe care ai iubit-o? Adevărul e că ar fi extrem de util un ghid pentru astfel de situații, nu? Din păcate, nu există și nu-ți rămâne decât să înoți în confuzie o perioadă. E ciudat cum după atâta timp petrecut împreună ajungi să-ți întorci capul în cealaltă direcție când îl zărești pe stradă.

Chiar dacă o luați în direcții diferite, lumea o să-ți vadă de viața ei în continuare, iar pământul tot o să orbiteze în jurul soarelui. Iar ție nu-ți rămâne decât să te acomodezi și să te împaci cu gândul că acum sunteți din nou doi străini, doar că împărțiți aceleași amintiri. Poate unele mai dragi decât altele. Poate că unele dureroase. Poate că la unele nu ai vrea să renunți niciodată. Oricum ar fi, unii oameni nu sunt meniți să rămână în viața noastră pentru totdeauna. Unii apar în calea noastră doar ca să ne ofere o lecție și să lase în urma lor amintiri.

Și într-o zi o să îți dai seama că nu e atât de tragic pe cât ți se pare acum. Într-o zi, până și amintirile ți se vor părea îndepărtate, ca dintr-o altă viață. Se vor estompa, până vor dispărea cu totul. Poate că vor rămâne vii câteva luni sau câțiva ani, dar apoi o să vrei să îți amintești fiecare detaliu și o să îți dai seama că nu mai poți.

Depinde cum vrei să vezi asta – ca pe partea bună a vieții sau ca pe cea proastă. Nici măcar amintirile nu rămân cu tine la infinit.

Străini cu amintiri. Apoi străini din nou, cu o vagă urmă de familiaritate. Străini care poate, din când în când, încă se mai gândesc unul la celălalt. Dar dacă mă întrebi pe mine, oamenii potriviți rămân alături de noi și e un lucru bun ca trecutul să rămână acolo unde-i este locul.