Știu că așternuturile tale sunt reci și că ea nu a mai trecut de mult pe acolo

Cineva a pictat peste culorile mele adevărate. Cineva a transformat roșul în gri, auriul în negru, albastrul în alb. Imposibilul a devenit posibil. Și în seara asta nu am energia necesară să pretind că sunt altceva. Să pretind că sunt altcineva.

Înainte să te cunosc, aveam un remediu pentru orice. Știam cum să înot prin tristețe și, dacă nu să mă salvez, măcar să plutesc. Astă seară nu mai știu cum. Am impresia că dacă încerc să înot, o să mă scufund.

E trecut de patru dimineața și e acel moment când zac în pat, cu căștile în urechi și muzica dată la maxim ca să îmi reducă gândurile la tăcere. Înainte de asta am condus câteva ore bune, cu muzica tot dată la maxim, sperând că o să uit. Chiar și pentru puțin timp.

Știu că lucrurile nu merg bine între voi.

Știu că așternuturile tale sunt reci și că ea nu a mai trecut de mult pe acolo.

Știu că nu prea îți mai vine să zâmbești când auzi de ea.

Știu că ea e confuză și nu știe ce simte pentru tine.

Știu că se gândește să se întâlnească cu altcineva.

Și, ca să vezi cât de idioată sunt… Încerc să lupt pentru voi de fiecare dată când aflu că vă îndepărtați. Ce e în neregulă cu mine?

Încerc să o conving că merită. Că tu meriți.

Dar, în același timp, să știi că nu sunt sigură dacă încerc să o conving pe ea sau dacă încerc să mă conving pe mine. De parcă dacă aș reuși să mă conving că toată suferința asta merită, mi-ar fi mai ușor.

Dar azi nu mai sunt chiar atât de sigură.

Tu ești ca o melodie care mă deprimă, iar azi eu am chef să dansez până când nu-mi mai amintesc cum te cheamă. Până când nu-mi mai amintesc cum mă cheamă. Până când nu-mi mai amintesc cine sunt. Până când nu-mi mai amintesc de ce te iubesc. Pentru că…

Te iubesc. Ai cuvântul meu că te iubesc mai mult decât am iubit pe oricine în întreaga mea viață, doar că astăzi mă iubesc pe mine mai mult.

Așa că presupun că azi o să vă las pe amândoi să dansați pe acea melodie tristă care e relația voastră, iar eu o să-mi scriu propriul cântec. La urma urmei, poate că mai am puțină culoare în mine și nu mi-ai furat-o pe toată.