Rareori spunem ceea ce gândim

Spune-i.

Spune-i omului ăla care acum probabil că-și face rutina, cât de minunat e. Omului care nu are nici cea mai mică idee că-l consideri cel mai minunat om din viața ta.

Cel care e doar un om, cu insecurități, temeri și visuri, dar care, în ciuda tuturor lucrurilor, rămâne cel mai minunat om din viața ta.

Acelui om despre care ai putea scrie pagini întregi, dar nu o faci pentru că nu știi cum sau pentru că oricum ești deja convins că nu te-ar crede. Nu te-ar crede dacă i-ai spune că te gândești la el toată ziua. Nu te-ar crede dacă i-ar spune că zâmbetul său îți face inima s-o ia razna și că poate lucrul ăsta te sperie și pe tine puțin. Poate că ar pufni neîncrezător dacă i-ai spune că e perfect. Poate că nu ar crede nimic din ceea ce sună puțin poetic.

Dar nu e nevoie să scrii un roman, să îl publici și să i-l dedici.

E suficient doar să îi amintești cât de mult înseamnă pentru tine.

Pentru că, la urma urmei, nu e nimic altceva decât un om. Un om care are zile bune, dar și zile proaste. Și știu din proprie experiență că atunci când avem o zi proastă, nu prea ne mai prețuim așa cum ar trebui și nici nu prea mai reușim să vedem lumina aia de la capătul tunelului.

Așa că amintește-i, indiferent că are o zi bună sau proastă. Dacă e bună, o să i-o faci extraordinară. Dacă e proastă, o să-l scoți din starea aia.

Doar spune-i ce simți. Rareori spunem ceea ce gândim – noi rămânem cu toate gândurile, iar cei de lângă noi nu află niciodată ceea ce credem cu adevărat despre ei.

Așa că amintește-i acelui om că e extraordinar și mulțumește-i că face parte din viața ta.