Nu planta flori în sufletul ei dacă n-ai de gând să le uzi

Tu faci cum crezi, dar ăsta e sfatul meu. Nu planta flori în sufletul ei dacă nu ai de gând să le uzi. Nu înțelegi ce vreau să spun? E simplu.

Nu începe să faci promisiuni pe care nu poți sau nu ai de gând să le ții. Nu îi promite luna și stelele de pe cer, pentru că nu de asta are ea nevoie. Decât să vorbești mult și prost, mai bine lași faptele să vorbească. Și, atunci când vorbești, ai grijă să crezi în ceea ce spui, altfel cuvintele tale își vor pierde însemnătatea în timp, iar femeia de lângă tine te va asculta, dar nu te va mai lua în serios.

Nu-i promite că vei fi diferit de cel dinaintea ta – de cel care i-a frânt inima. Și dacă nici tu nu știi unde vrei să fii peste câțiva ani, nu-i promite un viitor alături de tine. Mai bine să fii sincer și sa îți asumi fiecare zi pe care i-o poți oferi, rând pe rând. S-ar putea să înțeleagă. S-ar putea să nu. Dar cred că e mai bine să fii sincer decât să o lași să își facă planuri de viitor în care tu nu știi dacă vei fi. Dacă vrei să fii.

Pentru că, vezi tu, promisiunile tale nu doar că o fac să te creadă, ci o fac să spere și, în momentul în care tu le calci în picioare, femeia de lângă tine va clădi din nou un zid în jurul inimii sale. Cărămidă cu cărămidă, până când va fi atât de înalt încât nu îl vei mai putea sări nici măcar atunci când conștientizezi ce înseamnă ea pentru tine și îți dai seama că vrei să-ți construiești viitorul alături de ea.