Hai să îți spun de ce ai pierdut-o

          Îmi arcuiesc o sprânceană și te privesc întrebător. Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată atât de pierdut. Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată atât de gol, ca și cum nu doar ai pierdut ceva, ci… te-ai pierdut pe tine.

        Mă pregătesc să te întreb ce s-a întâmplat, dar îmi dau seama după expresia ta că te pregătești să vorbești și nu vreau să întrerup. Așa că aștept răbdătoare cât timp mai tragi un fum din țigară. Apoi mormăi ceva – ceva ce nu înțeleg, dar nu mă privești. Ai privirea pierdută în depărtare și nici nu sunt sigură că aștepți un răspuns. Nu-mi dau seama dacă ai pus vreo întrebare.

           — Ce am făcut greșit? mă întrebi.

           Mă încrunt. Acum încep să înțeleg de ce privești în gol. Abia acum încep să înțeleg de ce arăți de parcă nu doar ai pierdut ce aveai mai de preț, dar te-ai pierdut pe tine cumva și nici măcar nu știi de unde să începi căutările pentru a te regăsi. Pentru că tu probabil încă nu îți dai seama cu adevărat ce ai pierdut.

          — S-a săturat și a plecat, nu-i așa? te întreb oftând.

          Știu deja răspunsul și evit să îți spun ți-am spus eu.

          — Spune-mi unde am greșit, îmi ceri de parcă eu sunt ea.

          Dar știu unde ai greșit, chiar dacă eu nu sunt ea. Am avut în viața mea pe cineva care a făcut probabil aceleași greșeli ca și tine și, pentru o secundă, o să pretind că ești el și îți voi spune toate lucrurile pe care aș fi vrut să le știe el la final.

          — Uite cum ai pierdut-o, încep și trag aer în piept. Ai pierdut-o în fiecare secundă în care ai făcut-o să se simtă neprețuită. Ai pierdut-o în fiecare secundă în care nu ai văzut cu adevărat cât era de frumoasă. Ai pierdut-o în fiecare secundă în care i-ai dat de înțeles că era ușor de înlocuit, când ea nu voia decât să fie apreciată. Ai pierdut-o puțin în acele momente în care ai făcut-o să simtă că relația voastră nu era decât ceva trecător… că tu erai doar în trecere prin viața ei, când ea nu își dorea nimic altceva decât să rămâi. Când ai făcut-o să se simtă deplasat, deși ea voia doar să știe că era suficient de bună pentru tine și că nu era nevoie să se schimbe, nici pentru tine și nici pentru altcineva. Pentru că era suficient de frumoasă, sufletistă și bună.

          Acum mă asculți atent, când ar fi trebuit să o asculți pe ea nu pe mine. Și lista cu motive este lungă și aș putea să o continui, dar după expresia de pe fața ta, îmi dau seama că începi să îți alcătuiești în minte propria listă.