Fă-mi loc în tine

Vreau să îmi faci loc între buzele tale, să expiri ușor tot aerul care îți sufocă plămânii.

Vreau să-mi faci loc în palmă, între degete, acolo unde încă mai porți bătăturile trecutului.

Vreau să îmi faci loc în patul tău de o singură persoană, cel pe care nu ai învățat încă să îl împarți cu nimeni.

Dar, mai presus de toate, vreau să îmi faci loc acolo unde nimeni nu a reușit să pătrundă cu adevărat. Fă-mi loc în sufletul tău, să te pot iubi și să pot eclipsa toată durerea, eșecurile și dezamăgirile pe care le-ai simțit vreodată. Fă-mi loc, și promit că o să fii liber. Fă-mi loc, și-ți voi ordona haosul.

N-am venit cu produse de curățat sau cu instrumente de șlefuit. N-am venit cu nimic de fapt. Deja ești o operă de artă și nu e nimic care ar trebui finisat la tine. Și nici sufletul tău, deși e dur la suprafață, n-are nevoie de netezire.

M-am adus doar pe mine, pregătită să las măștile să cadă, trecutul să iasă la iveală, împăcată cu consecințele deciziilor mele. M-am adus pe mine, așa cum sunt, ca să îți arăt că nu suntem atât de diferiți pe cât crezi. Să îți arăt că ești făcut doar din lucruri frumoase și că acel haos poate fi ordonat. Să îți amintesc că toate furtunile trec la un moment dat, iar dezastrele pe care le lasă în urmă dispar.

Fă-mi loc în cele mai înguste încăperi din sufletul tău. Fă-mi loc, închide ușa și dă uitării cheia. Arunc-o. Lumina pătrunde prin crăpăturile inimii tale, făcând interiorul să strălucească și e cel mai frumos loc pe care mi-l pot imagina.

Încetul cu încetul. Milimetru cu milimetru. Fă-mi loc și îți promit că voi rămâne aici. Îți promit că o s-o scoatem la capăt.