De ce naiba mi-am pierdut timpul cu tine?

Vorbești. Vorbești de ceva timp și, tot de ceva timp, eu m-am pierdut undeva departe, încercând să îmi amintesc cum am ajuns aici.

Dar nu pot.

Pur. Și. Simplu. Nu. Pot.

Așa că te întrerup în mijlocul propoziției, deși știu că urăști când fac asta.

— Care-i culoarea mea preferată? șoptesc de parcă mi-e teamă de răspuns.

Te oprești. Dai să spui ceva, dar te răzgândești. Îți acorzi câteva secunde să te gândești la întrebarea mea, apoi îmi răspunzi:

— Roșu.

Nu e o întrebare. E o afirmație. Zâmbesc amar, clatin din cap și îmi încrucișez brațele la piept.

— Roșu, repet după tine. Roșu, încep să râd sec și fals. Bine, continui fără prea mult entuziasm. Care e mâncarea mea preferată?

Ia-ți cât timp ai nevoie, mă gândesc în timp ce tu cazi din nou pe gânduri.

Ia-ți suficient timp. Încep să realizez cât timp am pierdut alături de tine și cred că încă cinci minute în plus nu-i chiar o așa mare pierdere.

— Ce mă face să râd? te întreb înainte să apuci să îmi răspunzi – asta în cazul în care deții răspunsul corect și nu aveai de gând să dai din nou cu presupusul. Care e piesa mea preferată? Ce urăsc din tot sufletul? Care sunt acele lucruri mici care mă fac să zâmbesc? Cum eram atunci când eram copil?

Îți ridici palmele, confuz.

— De ce mă întrebi toate lucrurile astea?

Te privesc și îmi dau seama că nu știi. Nu poți să răspunzi nici măcar la singură întrebare și sunt sigură că nu ai putea răspunde nici la restul pe care prefer să le țin pentru mine. Pentru că înțeleg. După atât de mult timp… chiar înțeleg.

— Pentru că încerc să înțeleg cum poți să susții că mă iubești, când de fapt nu mă cunoști? Cum?

Și cum am putut să fiu atât de oarbă?

Culoarea ta preferată este verdele.

Îți place orice gătește mama ta.

Nu te poți abține să nu râzi atunci când…

Contează?

Se frânge ceva în interiorul meu și rămân fără aer.

Contează toate lucrurile astea dacă după tot acest timp eu sunt doar un străin în fața ta?

Mă întreb despre ce naiba am tot vorbit. Pentru că oricât de mult am vorbit, tu nu mă cunoști. Cred că mai degrabă ai fi răspuns corect dacă te-aș fi rugat să îmi spui zece aspecte fascinante ale vieții lui Abraham Lincoln.

Și nu ți-ai dat niciodată interesul.

Deci cum poți să mă iubești?

P.S. Și doar ca să știi, nu am o culoare preferată.