Asta sunt și nu te obligă nimeni să mă placi

În ultimii ani am pierdut părți din mine şi bucăți din suflet.

În ultimii ani am câștigat părți din oameni, bucăți din sufletul lor.

Și uneori mă întreb dacă nu cumva ar trebui să pornesc în căutarea a ceea ce am pierdut, dar apoi îmi dau seama că ar trebui să mă bucur de ziua de azi, de cine sunt și să apreciez orice experiență bună sau mai puțin bună.

Poate dacă nu aș fi pierdut atât de multe lucruri, aş fi fost o persoană mai bună. Poate dacă nu aș fi câștigat atât de multe lucruri, aș fi fost o persoană mai puțin bună.

Însă între ce am pierdut și ce am câștigat e un echilibru, chiar dacă nu mereu vizibil. Știu că e acolo. Că e real. Că așa stau lucrurile în viața fiecăruia dintre noi.

Pentru orice ocazie pe care o pierdem, ni se ivesc altele.

Pentru fiecare om pe care îl pierdem sau care decide să iasă din viața noastră, apar alții care, în timp, vor umple unele goluri.

Chiar cred că roata se întoarce, indiferent că e vorba de relații, de modul în care îi tratăm pe cei din jurul nostru sau de faptele pe care le facem.

Așa că nu o să pornesc în căutarea a ceea ce am pierdut, ci o să acceptul faptul că cine sunt acum e o variantă de-a mea mai matură, capabilă să își asume responsabilități și consecințe. Așa că nu, nu o să continui să privesc în trecut. Nu o să-l răscolesc și nici nu o să-l regret.

Un lucru pe care l-am învățat și pe care ar trebui să îl știi: mereu suntem liberi să alegem, dar nu putem scăpa de consecințele acelor alegeri. Așa că asumă-ți responsabilitatea pentru toate alegerile tale, împacă-te cu consecințele și nu te mai gândi la persoana care erai acum câțiva ani.