Sunt pe locul doi în viața prietenului meu

Am o relație de un an de zile cu cineva. În primele luni, totul a fost frumos. Când l-am cunoscut, el era în străinătate, deci am avut o relație la distanță timp de câteva luni. S-a întors anul acesta în vară, cu ideea de a începe ceva pe cont propriu împreuna cu fratele său și un „prieten” de-al lor. I-am respectat dorința, l-am lăsat să facă ce dorește, deși, sincer, nu am avut cea mai bună părere despre businessul lor, și nici despre acel prieten. Am încercat să-i accept și prietenul și ideea de afacere, de dragul lui.

Ideea este următoarea: acest „distins prieten” este, de fapt, un prefăcut. Se bagă în relația noastră tot timpul. Ca în orice cuplu, mai avem și noi certuri și discuții mai aprinse – aici intervine acel individ cu tot felul de întrebări legate de certurile noastre. Îl influențează pe prietenul meu, pentru că el este o fire mai slabă. Îi bagă prostii în cap. Ultima data s-a umplut paharul când, într-o seară, a început să mă jignească acel „distins domn” – ÎNTR-UN LOC PUBLIC! – să mă facă nebună și alte lucruri, asta doar pentru a mă enerva și pentru a vedea eu cum s-a simțit el atunci când veneam în oraș certată cu prietenul meu și, vezi doamne, îi stricam lui cheful. Ulterior, și-a recunoscut vina, dar nu față de mine, ci față de prietenul meu. Acum nici nu mai răspunde la salut. Prietenul meu nu a intervenit în niciun fel în cearta dintre mine și amicul său. A asistat efectiv ca la un spectacol.

Au urmat două săptămâni de certuri încontinuu. Acum câteva zile, i-am descoperit în telefon – da știu, poate voi fi condamnată pentru asta – conversații între el și amicul său, DESPRE MINE! Ăla tot îl stresa cu întrebări, dacă ne-am mai certat, etc. L-a tot chemat în oraș, iar eu i-am zis că dacă iese fără mine, am terminat-o. Mereu când am ieșit undeva, am ieșit un grup. Ăla mai este și însurat și mereu e cu nevastă-sa după el. Prietenul meu la fel, mereu a mers cu mine și de aceea i-am zis că dacă după toate certurile care au fost el alege să mă lase în casă și să iasă doar ca să nu se facă de râs, cu mine a terminat tot.

Revenind la acele conversații găsite… prietenul meu nu știe că le-am găsit. Am găsit tot felul de ironii la adresa mea din partea ăluia. Ce-i drept, nu prietenul meu începea acele conversații, ăla era și este în continuare capul răutăților. Am ajuns sa merg la psiholog din cauza asta, să văd ce este de făcut. Îmi este greu să termin relația așa, măcar să văd dacă mai pot face ceva pentru ea.

Dar un lucru este foarte clar, oricum. La prietenul său nu renunță!

Subiect

Vreau să știe cineva că...

Vreau să postezi doar ceea ce am scris eu;Vreau să transformi destăinuirea mea într-un articol (dacă vrei asta, trebuie să scrii câteva rânduri despre povestea ta).