Aș vrea să înțeleg de ce după atâția ani încă mai am golul ăsta în suflet

Când eram în generală, îmi plăcea de un coleg de clasă. Îmi plăcea de el atât de mult, încât aș fi mersi sâmbăta și duminica la școală dacă ar fi venit și el. Îmi era foarte drag – aveam 15 ani și nu pot spune că îl iubeam – dar pot spune că îmi plăcea de el. Nu prea știam ce simțeam atunci. Când a venit timpul să mergem la liceu, mama a fost nevoită să mă ia din țară și să plecăm în străinătate.

Timpul n-a stat în loc. Astăzi am 25 de ani și poate pare o nebunie să spun că acum îl iubesc. Nu sunt sigură dacă asta este iubire. După atâția ani, mă așteptam să îl uit. Am sperat că aveam să încetez să mă mai gândesc la el atât de mult. Acum de curând am fost în țară și l-am văzut de la depărtare. A avut un impact atât de puternic asupra mea, încât am simțit că rămân fără aer. A fost un sentiment foarte puternic. Îl vedeam și simțeam nevoia să mă arunc în brațele lui, chiar dacă aș fi părut o nebună. Poate că m-ar fi întrebat cine sunt sau ce voiam de la el și atunci cum i-aș fi explicat tot de simt dacă nici măcar eu nu îmi dau seama?

Nu știu ce simt acum și îmi este foarte greu să nu mă gândesc la el. Aș vrea să înțeleg de ce după atâția ani încă mai am golul ăsta în suflet. Aș vrea să știu de ce mă doare inima, deși știu că nu pot să îl am vreodată.

Subiect

Vreau să știe cineva că...

Vreau să postezi doar ceea ce am scris eu;Vreau să transformi destăinuirea mea într-un articol (dacă vrei asta, trebuie să scrii câteva rânduri despre povestea ta).